Povestea lui Eduard
Cine este Eduard?
Un suflet tânăr, ambițios, care inspiră viață și bunătate, Eduard a fost dintotdeauna un spirit liber și aventuros. Iubea ieșirile cu prietenii și drumețiile în natură. Dacă găsea un animal neajutorat, îl lua acasă. Dacă te vedea trist, îți fura un zâmbet. Dacă întâmpina o problemă, o rezolva singur.
Ar fi vrut să fie artist, să picteze, să compună muzică și să joace în piese de teatru. Acum un an toate lucrurile astea erau posibile, însă acum abia mai poate ține o pensula în mâna. La vârstă de 28 de ani, visurile și ambițiile lui Eduard au fost spulberate într-o fracțiune de secundă.
Ce s-a întâmplat?
20 August 2018 e ziua în care viața lui avea să atârne de un fir. Eduard lucra în parcul de aventură Edenland pe postul de intructor pe traseele de la înălțime. După o operațiune de salvare a unor copii, echipamentul lui de siguranță s-a desprins și a căzut în gol de la o înălțime de 12 metri.
Colegii lui l-au găsit nemișcat la sol. Conștient dar palid repeta cu o voce frântă: “Nu pot să mă misc, nu-mi simt picioarele!”. Eduard avea rani la cap si pe față, iar mana prinsă sub el era vizibil ruptă si sângera. În mulțimea care s-a adunat în jurul lui se afla întâmplător și un medic care i-a acordat primul ajutor.
Eduard a fost transportat de urgență la Spitalul Elias din București unde a primit un diagnostic crunt: tetraplegie spastică. Primele investigații medicale au scos la iveală faptul că vertebrele C1 și C5 de la nivelul gâtului erau grav fracturate, măduva spinarii fiind obturată cu peste 50% de fragmentele osoase. Avea fracturi la nivelul craniului pe partea stânga, la maxilar și un traumatism toraco-abdominal care-l împiedica să respire normal. Oasele din încheietura mâinii drepte au fost de-a dreptul zdrobite, rezultând o fractură deschisă și o ruptură a nervilor palmari. La brațul stâng a suferit o leziune de tendon care îi afecta mobilitatea de la cot. La picioare avea răni și leziuni de femur la contactul cu bazinul.
Fiind într-o stare critică, Eduard a fost transferat de urgență la Spitalul Bagdasar din București unde a suferit mai multe intervenții chirurgicale și unde a stat săptămâni întregi la terapie intensivă. Chirurgii i-au luat bucăti de os din șold și cu sinteză metalică i-au refăcut vertebrele. De la mâna i-au scos un rând de oase din încheietură, motiv pentru care mâna a devenit rigidă.
Deoarece nu putea să respire normal și plămânii i se umpleau cu secreții, i s-a făcut o traheostomie - procedură prin care se montează un tub prin gât pentru aspirație și ventilație. Acum nu doar că nu se putea mișca și nu respira corect, dar abia mai putea să și vorbească.
În urma traumelor cervicale Eduard și-a pierdut complet mobilitatea de la stern în jos, inclusiv simțul și controlul urinei și al scaunului. Avea să depindă luni de zile, zi și noapte, de ajutorul familiei și a celor apropiați să-l hrănească, să-l spele, să-l ridice și să-i șteargă lacrimile când ceda, complesit de neputință, chin și regret pentru tot ce a pierdut.
Eduard a trecut printr-un calvar greu de închipuit: Dureri crunte, spasme musculare interminabile, febră și infecții recurente provocate de răni, escare și de sonda urinară de care depinde până în prezent. Toate eforturile medicilor erau concentrate să-l țină în viață, recuperarea lui nici nu era considerată posibilă.
Ce a urmat?
Șansa lui Eduard a venit de la Spitalul de Recuperare Polaris din Cluj, unde un întreg colectiv de medici, antrenori și asistenți l-au primit cu brațele deschise încă din Ianuarie 2019 și care îl ajută zilnic să-și depășească limitele.
Pe parcursul spitalizării la Polaris, Eduard a urmat un program riguros de recuperare compus din ședințe de kinetoterapie individuală, terapie ocupațională, terapie robotizată de ultimă generație (Lokomat si Armeo), laserterapie, masaj, tratament medicamentos și consiliere psihologică.
Starea lui a progresat de la paralizie aproape completă la stadiul unei recuperări lente dar promițătoare. Luni de zile a fost incapabil de a-și folosi brațele. Acum și-a redobândit parțial mobilitatea acestora, dar încă nu își poate mișca degetele, încheieturile mâinilor și nici picioarele.
Ce s-a schimbat?
La un an de la accident, cu mici improvizații și cu o voință de fier Eduard pictează din nou. Încet dar sigur conturează forme și emoții pe pânză. Mai mult, picturile sale au fost apreciate și în expozitii.
După sute de ore de antrenament Eduard a dezvoltat suficientă forță în trunchi si brațe cât să poată sta singur în scaunul rulant și să se împingă câțiva metri.
Cu ustensile special concepute pentru tetraplegici, poate ține o lingură în mâna și să mănânce singur. Sunt pași mărunți dar concreți într-o direcție bună.
getfvid_69325181_2422580274678862_5143555710331714540_n.mp4getfvid_70891077_365328994419453_8504056027175900613_n.mp467378024_1588139877987153_5618287534971813888_n.mp4Ce urmează?
Eduard încă are un deficit de locomoție și autoîngrijire. Condiția lui fizică este de așa natură încât depinde în continuare de ajutorul unui adult. Pentru o recuperare adecvată și cu rezultatele dorite, Eduard are nevoie atât de timp cât și de resurse financiare. Costurile lunare pentru toate procedurile de care are nevoie ajung la suma de 15.000 RON. Continuarea tratamentului recuperator într-un centru specializat este cea mai bună șansă pe care o are.
You can read Edward's story in English on this page.